strugurii

Pe urmele copilariei - targul secuiesc

Pe o banca ca asta poate au stat si bunicii mei acum vreo 50 de ani....

alb-negru

apus de toamna

sotron

sperietoarea de oameni

tractoarele trag linii pe camp

trenule masina mica, cu heliu

Asta se intampla in primul metrou intr-o sambata dimineata, dupa multe nunti, multe sarmale si multe stomace balonate.
Tipul cu baloanele, cand m-a vazut cu aparatul foto a strigat:
- "Asa domnu', sa ne dai la Antena 1!"
Mai amuzant mi s-a parut tipul cu scaunul de terasa, care vedea doar penibilul din intamplarea cu baloanele, si radea copios, dar care nu vedea ironia din postura lui: sa stai pe scaun, cu un scaun adus de acasa (dar ocupat) in fata, intr-un metrou plin de scaune goale. - prea multe "scaune" intr-o fraza? Confuzi?...Ei bine, asa m-am simtit si eu in dimineata aia.

A venit toamna/Acopera-mi terasele cu ceva

De cand am terminat cu scoala am inceput sa vad si eu ce frumoasa este toamna. Copil fiind uram din toata fiinta toamna care ma smulgea din raiul copilariei de la Pietrosita. Imi plangea sufletul la despartirea de bunici, de veri, de copaci, de copaci, de baligi. Le schimbam pe colegi tristi de scoala, cacati uscati de caine si cladirea aia in forma de "C" cu banci multe.
Acum am deschis ochii si imi intra soarele de septembrie in ei. Intra in parul prietenei mele si imi place. Intra in obiectivul aparatului meu foto si face poze.
Un lucru trist, totusi: dispar terasele si se incalzeste berea.
- O bere va rog..., dar RECE!
- Rece pe vremea asta? Nu avem la frigider, dar va dau din magazie ca e destul de rece.

Al cui esti tu, maica?

Eu sunt al parintilor mei, ..si nu numai...
Nu stiu daca se vede din poze, dar imi sunt fooooarte dragi!